Citeste – Luni de Fiere
Luni de Fiere de Pascal Bruckner este una dintre cartile la care pasionatii BDSM fac mereu referinta.
Cartea prezinta povestea de dragoste a doua cupluri apartinand unor lumi complet diferite. In esenta nu este vorba despre BDSM ci despre situatia cuplului modern aflat in imposibilitatea de a-si gasi implinirea spirituala si sexuala. Ceea ce impresioneaza nu este descrierea activitatilor de natura SM (de altfel destul de lipsite de imaginatie si destul de previzibile – uneori lasand impresia povestirii unui film pentru adulti de proasta calitate) ci cautarea continua a implinirii personale, apropierea dintre Iubire si Ura, dintre sexual si patologic. Cu toate acestea este o carte care te marcheaza. Practic nu ai cum sa ramai indiferent la ea.
Personal am citit mai multe carti de Bruckner si pot spune ca Luni de Fiere nu este deloc cea mai reusita compozitie a lui din punct de vedere stilistic. “Hotii de frumusete” si “Iubirea fata de aproapele” mi se par mult mai reusite. Si totusi, Luni de Fiere este o carte pe care merita sa o cititi.
Si daca nu aveti timp si chef de carti, a aparut si varianta media. Filmul este mult mai slab decat cartea, neputand sa surprinda la fel de bine zbaterile cuplului in incercarea de a se elibera de sentimente si previzibil. Prezenta lui Hugh Grant e un plus in cadrul filmului.
13 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Foarte fain ca vorbiti si despre carti. Am aceasta carte, am citit o buna parte din ea, apoi nu mai stiu din ce motiv, cred ca din cauza ca m-am apucat intre timp si de alta, am abandonat-o.Mi-a placut , vreau sa o reiau si sa o termin in viitorul apropiat, nu-mi place sa abandonez cartile asa, pe jumatate citite, dar…s-a intamplat.Chiar in momentele astea am rasfoit-o un pic,se pare ca am ajuns undeva pe la jumatate.Pana aici, Rebecca e cea care m-a facut curios cel mai mult, cu stilul ei de a manipula si domina.Dar sunt curios si ce se va intampla cu Beatrice si cu partenerul ei..
Sper ca nu a ti renuntat la breton din cauza remarcilor postate la subiectul anterior :).Glumesc, bineinteles..
Este cartea care a facut sa clocoteasca in mine pornirile bdsm… Nu prea stiam mare lucru despre subiectul asta la vremea aceea, dar imi venea sa ma urc pe pereti la anumite scene…
Intr-adevar, merita citita. Mai ales de noi.
Eu am citit cartea cand deja stiam multe amanunte legate de BDSM. Intr-un fel, poate nu as fi privit cu atata deschidere o relatie D/s daca as fi citit cartea inainte sa ajung sa practic. Practic ceea ce s-a intamplat in final cu ei, nu este chiar un happy ending. Oricum, este o carte incitanta. Mie mi-a placut mult descrierea primei scene de uro – ea aruncand practic un jet de urina spre televizor. M-am excitat ingrozitor cand am citit pasajul acela.
La Editura Trei sunt mari reduceri de Paste. Luni de Fiere nu este in programul de reduceri dar sunt alte carti cu influente SM.
“Luni de fiere” este un roman care infatiseaza destinul unui cuplu – cei doi profesori plecati in croaziera catre Orient – aflat in cautarea atipicului, excentricului, alternativului (de aceea, de exemplu, calatoria lor de miere se face catre Orient si nu catre un alt oras francez, eventual european).
Cei doi tineri casatoriti fug de ceea ce li se pare a fi banalitatea vietii lor, iar intalnirea cu Franz si Rebecca e, pentru ei, una educativa: cei doi afla ca a cauta “alternativul” cu orice pret e o intreprindere cam prosteasca si ca, nu de putine ori, “normalul” nu e neaparat banal.
Dimpotriva, eu cred ca finalul e happy, cel putin pentru unul dintre membrii cuplului: profesorasul de curs secundar isi baga mintile in cap (si ca urmare a experienteii inchisorii), se maturizeaza si nu mai viseaza la cai verzi pe pereti si calatorii iluzorii in orice Orient indepartat.
Cat ii priveste pe Franz si Rebecca, ei sunt un cuplu utilitar, construit in felul acesta socant tocmai pentru a atrage mai bine atentia cititorului asupra pericolelor care il pandesc cand porneste pe drumul iubirii cu asteptari copilaresti si, in fond, indecente.
Eu nu cred ca adancirea in conventional este o solutie. Monogamia trebuie sa fie pana la urma o alegere deliberata, nu o usa pe care nu o deschizi de teama a ceea ce ai putea gasi in interior. Voi reciti cartea pentru ca au trecut aproape doi ani de cand am citit-o si am impresia ca imi scapa unele detalii (nu mai tinem minte decat numele Rebeccai, in rest am uitat numele tuturor personajelor). Voi reveni atunci cu un comentariu. Cu toate acestea imi amintesc foarte clar sentimentul neplacut pe care l-am avut dupa ce am terminant cartea. Nu, acela nu a fost happy ending din punctul meu de vedere.
Poate ca adancirea in conventional nu e o solutie (desi nu imi amintesc sa fi spus asa ceva), dar cu siguranta ca adancirea in excentric e o solutie cel putin la fel de proasta.
Da, poate ca ar trebui sa reiei romanul – vei vedea ca finalul este fericit.
Nu, nu ai spus nimic de “adancirea in conventional” dar ai spus ca “profesorasul de curs secundar isi baga mintile in cap (si ca urmare a experienteii inchisorii), se maturizeaza si nu mai viseaza la cai verzi pe pereti si calatorii iluzorii in orice Orient indepartat”. Evident ca orice exces este nociv. Calea de mijloc este intitdeauna cea mai potrivita.
Da, asa am spus – si cred ca am spus bine.
De asemenea, eu unul nu cred ca cea mai potrivita cale e intotdeauna cea de mijloc. Cea mai potrivita cale e intotdeauna calea cea buna, indiferent daca e una de mijloc sau una de extrema.
Cred ca “binele” este un concept relativ. In primul rand echilibrul general face ca un lucru bun sa creeze automat unul rau. (Un exemplu – esti fericit ca ai castigat la lotto, dar toti ceilalti zeci de mii de oameni care au jucat sunt tristi pentru ca nu au castigat.)
In al doilea rand cred ca nu putem prevede “calea cea buna” decat pentru perioade scurte de timp. Fiecare mica decizie poate schimba total cursul vietii cuiva.
Poate ca tanarul profesor va renunta sa mai viseze la Orientul indepartat si se va casatori cu iubita lui monotona. Vor avea copii si va trai o viata calduta dar oare asta inseamna “bine”??? Doar pentru ca asa este general acceptat?
Si pana la urma nu vom putea niciodata aprecia “raiul” daca nu am fost in “iad”.
1. Nu cred in povestea asta cu “echilibrul general”: motivul pentru care “toti ceilalti zeci de mii de oameni” nu au castigat (si, prin urmare, sunt tristi) nu este faptul ca am castigat eu, ci faptul ca niciunul din ei nu a ghicit combinatia castigatoare.
2. Intr-adevar, “fiecare mica decizie poate schimba total cursul vietii cuiva”, dar ce legatura are asta cu ce discutam noi?
3.”Poate ca tanarul profesor va renunta sa mai viseze la Orientul indepartat si se va casatori cu iubita lui monotona.” Fraza aceasta dovedeste ca nu ai citit cu atentie “Luni de fiere”. Acum chiar cred ca e cazul sa o recitesti, eventual uitand de tangentele ei cu sadomasochismul.
4. Daca “binele” e un concept relativ pentru ca totul e relativ, inseamna ca si afirmatia ca binele e relativ e relativa. Nu-i asa? 🙂
5. Oricum am depasit cu mult intentiile tale initiale; faptul ca recomanzi cititorilor blogului tau sa citeasca o carte (si inca una interesanta) e demn de apreciat. Asa incat, indiferent de disputa noastra de opinii si indiferent de faptul ca la ale tale mai este mult de lucrat, ma bucur ca am ocazia sa te felicit pentru aceasta initiativa a ta.
cred ca se discuta prea mult despre aceasta carte…daca vreti variante de carti ciudate si grele incercati ulysses de james joyce, sau de ce nu magicianul?, cu a sa faza de sfarsit, cu piciorul pe piept,
Multumesc de recomandari. Am auzit de ambele, nu am citit decat o parte din “Magicianul” – nu era cartea mea si a trebuit sa o returnez mult prea repede. De Fowles am citit in schimb “Colectionarul”, aceasta carte fiind in prezent una din cele doua carti preferate ale mele.