Confortul trupesc si anemia spirituala in crestinism
Secolul al XIV-lea. Heinrich Seuse, mistic religios german a intrat in ordinul dominicanilor din Konstantz la varsta de 13 ani. La varsta de 18 ani traieste o brusca iluminare si asa cum este descris in cartea scrisa de el (probabil bazata pe insemnarile ficei lui spirituale, Elsbeth Stagel) “Viata unui slujbas”. Cartea lui este considerata a fi pirma autobiografie scrisa vreodata. Dar nu despre asta vroiam sa scriu aici ci despre masochismul extrem pe care il avea Seuse in numele credintei.
Considerand ca placerile trupesti duc la atrofierea spiritului Seuse nu a intrat intr-o camera incalzita timp de douazeci si cinci de ani. Nu a baut apa pana cand limba i-a crapat de sete, fiindu-i necesar un an intreg pentru a se intrema dupa aceea. Restrictia de hrana l-a dus pana acolo incat avea viziuni in care pofta de a manca un mar era mai puternica decat dorinta de iluminare – Seuse manca o singura data pe zi, niciodata carne, lapte sau oua.
Si toate aceste abtineri erau “condimentate” cu articole de lenjerie menite sa provoace durere fizica. Pe portiunea inferioara a trupului Seuse purta un fel de chilot care continea 100 de cuie din alama ascutite si indreptate spre interior. Pe tors purta un corset abraziv de care avea atasat o centura de castitate cu un lant de fier de care atarna o cruce de lemn de marimea unei palme, ghintuita si aceasta cu 30 de cuie din alama. La fiecare miscare – mai ales cand ingenunchia pentru rugaciuni, cuiele ii intrau in piele lasandu-i rani sangerande pe care Seuse le “trata” dupa aceea cu otet – pentru a simti si mai multa durere. Seuse a purtat crucea cu tepi timp de opt ani de zile pana cand a avut o viziune in care Dumnezeu ii cerea sa renunte la acest obicei.
Timp de 17 ani Seuse a gasit alte modalitati de a renunta la confortul trupesc: dormea pe o usa veche, intr-o camera neincalzita si pentru ca avand mainile libere alunga sobolanii care muscau din el, a hotarat sa isi incatuseze mainile si sa poarte manusi cu cuie pentru ca atunci cand ar fi vrut sa goneasca sobolanii sa se raneasca el insusi.
La un moment dat Seuse si-a crestat adanc pe piept literele “IHS” (abrevierea lui Isus in limba greaca). El spune ca extrazul a fost atat de mare incat nu a simtit nici o durere ci doar ca numele lui Hristos insusi se misca in ritmul inimii lui. Cicatricea s-a pastrat pana la finalul vietii lui.
Intr-un final, Seuse a primit cu tristete un mesaj de la Dumnezeu prin care i se cerea sa renunte la aceste obiceiuri. Cand calugaritele il intrebau cum se simte el raspundea ca se simte rau ca de peste o luna nu a mai simtit suferinta fizica.
Seuse a trait 71 de ani – o viata lunga dar probabil nu atat de fericita.
Am scris despre viata lui Seuse pentru ca vizitand diverse muzee in care erau prezentate metodele de tortura medievala, mi-am dat seama de sadismul celor care alegeau metodele de executie si bineinteles, placerea de a privi executia. Practic executiile in public erau o forma de divertisment pentru populatie. Incepand cu perioada antica pana in prezent, oamenii au fost atrasi de durere si umilire. Fie ca este vorba de spectacolele gladiatoritor (si nu numai) din Roma antica, fie ca este vorba de torturile extrem de inventive din perioada medievala, oamenii s-au aratat cruzi si sadici.Ma intrebam insa daca masochismul putea fi prezent tind cont ca torturile nu erau tocmai “safe, sane si consensual” si de cele mai mutle ori se sfarseau cu moartea subiectului.
Citind despre viata lui Seuse am inteles ca masochismul putea fi inchinat spiritualitatii, apropierii de Dumnezeu. Motivul pentru care un masochist isi doreste sa simta durere nu conteaza atat de mult. Conteaza “setea” de durere. Indiferent daca senzatiile sunt inchinate purificarii sufletesti sau erotismului BDSM-istic, masochismul a existat si exista in continuare.
Post Scriptum: pentru ca o perioada am fost plecata, am ramas cu o restanta de peste o suta de email-uri – va dura probabil ceva mai mult pana voi ajunge la zi cu ele.
10 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Ti-am urmarit parcursul de pana acum in BDSM si pot spune ca esti o floare rara(poate unica) printre stapanele din Romania(marea majoritatea sunt agramate). Aproape toate parerile tale despre carti si filme ma incanta, probabil te-a ,,ajutat” si perioada in care avea-i probleme cu kilogramele si te-ai ,,hranit” cu multa cultura in lungul drum spre ,,normalitate”.
Hmm, dupa logica asta sadismul te apropie de satana (?). :)).
Brain ce spuneai despre agrama-t-te-ţi? avea-i???????? Daca erai politicos în adresare ta trebuia săfolosesti în comentariul aveati (sau daca preferi avea-ti cum probabil scriai). Inteleg ca tu ai nevoie de a fi “ajutat” şi “hranit”, asta dacă nu te ajuţi şi hrăneşti singur(fară ghilimele pentru că nu-şi au rostul) în lungul drum spre normalitatea limbii române…..
Eu, masochist fiind, imi doresc sa simt durerea doar pentru placerea Stapanei… Recunosc ca am avut momente cand imi provocam singur durere, dar asta nu era o “sete” de durere ci o masturbare pur si simplu; ba mai mult, intotdeauna ejaculam in momentul cand “scenariul” din mintea mea ajungea la momentul cand “ea” avea orgasm provocandu-mi mie durere….
As fi tare curios daca individul asta avea vreodata erectie in penitenta lui; pentru ca , asa cum am mai spus-o de multe ori, pentru mine adoratia, sclavia, durerea sau statul in lanturi la picioarele unei femei se leaga cumva de un impuls sexual, dar atat! Nici de dorinta de imperechere animalica, dar nici de adoratia divina specifica evului mediu….
Cel mai probabil ca individul era un masochist sadea, in intelesul “actual” al cuvantului dar care negasind la timpul sau intelegere in societatea din juru-i pentru pornirile sale, s-a refulat in cele spirituale.
Brain, eu personal cunosc multe femei dominante exceptionale. Majoritatea sunt de altfel inteligente si culte – cel putin majoritatea pe care am ajuns eu sa o cunosc. Sunt speciala doar pentru ca imi place sa impartasesc o parte din experienta si gandurile mele pe acest blog sau pe forum.
Perioada in care eram obeza nu m-a ajutat sa ma dezvolt din punct de vedere spiritual – din contra – am avut multe preocupari laice energofage si consumatoare de timp. Mai exact, aceea a fost perioada in care am acumulat cea mai multa experienta practica in BDSM. Si oricat de placute au fost unele din aceste experiente, cu siguranta nu m-au facut mai culta. A fost o perioada in care eram insetata de erotism.
In alta ordine de idei, nu m-am simtit niciodata anormala – nici datorita kilogramelor in plus, nici datorita preferintelor mele erotice. Daca te referi la drumul spre normoponderalitate – a fost mai scurt si mai usor decat s-ar parea. A venit practic de la sine, o data ce a primit impulsul potrivit.
dalles, daca stam bine sa ne gandim, sadicii sunt de multe ori mai aspru judecati. Probabil pentru ca un sadic trebuie sa implice si o alta persoana in practicile sale pentru a simti satisfactia.
Mulţumesc, nu ştiam de Seuse. Şi mi-a stârnit pofta să mai cercetez subiectul. Mortificarea, înspăimântătoare şi mm atractivă, cărora părinţilor, cum s-ar zice, nu le era străină. Îmi vin în minte numai sfântul antonie şi sfinţii stâlpnicii, care obişnuiau să fie longevivi, ca şi cum ar fi menţinut paradoxal organismul în viaţă prin tot soiul de reţineri, de mişcare, paralel cu mortificarea la care se supuneau.
E simpatică precizarea că Dumnezeu a intervenit, i-a dat cuvânt lui Seuse, mai mult decât un discurs dublu schizo f ingenios care i-ar fi permis să mai schimbe macazul suferinţei – prin chiar deprivarea de suferinţă, sună civilizator, ca dumnezeul care îţi comandă să te speli, să practici abluţiunea, în cazul altor religii. Odată cu trecerea timpului, s-a mai renunţat la grozăveniile cu pricina, ştie toată lumea, reprezentarea sfinţilor, doar dacă te uiţi cum e reprezentat isus de exemplu, a suferit şi ea o igienizare. Isus cu barba vâlvoi versus isus cu bărbiţa finuţă de mai târziu sau chiar cu barba rasă.
Acum, ca să stric complet coerenţa aici, nu mă pot abţine să nu îl amintesc pe Bob Flanagan, care şi-a dus de la un capăt la altul martiriul cu cel mai mare simţ al umorului. Dar bine, vorbim de secolul 21 🙂
Vai ce fain!Citisem si eu cate ceva despre viata acestui om.E extraordinar de interesant.Imi place foarte mult combinatia sadism/masochism-spiritualitate.Martirizarea.
Felicitari pentru post!
P.S. Sper sa ne vedem cat mai curand!
nu pot decit sa ma bucur atunci cind vad si alte persoane care “vegheaza” la corectitudinea LIMBII ROMANE.felicitari anonim.
Eu sunt de parere k acele calugarite aveau ganduri ascunse cand il intrebau cum se simte. Ce-o intereseaza pe-o calugarita starea fizica a unui calugar? Nici nu ar trebui sa convietuiasca impreuna. Si nici nu ar trebui sa existe femei care sa-l slujeasca pe Dumnezeu. Unde scrie ca unei femei i se permite sa i se ofere lui Dumnezeu renuntand la viata normala? Femeia = Pacat.