Despre vulpi si strugure
Este destul de evident ca primesc multe email-uri. Este normal sa fie asa – am un blog citit, un forum de administrat, un site personal si mai ales ma declar FEMEIE DOMINANTA. De aceea eu primesc zilnic zeci de email-uri. Unele sunt de la putinii mei sclavi (cei care au aratat ca merita nu numai atentia mea dar si zgarda reala sau virtuala pe care le-am pus-o in jurul gatului), altele sunt de la diverse persoane cu care imi place sa comunic (parteneri de comunitate, supusi simpatici, Masteri cu care imi place sa discut etc) dar sunt si acele cateva email-uri zilnice de la persoane total necunoscute care imi spun ca vor sa ajunga intr-un fel sau altul la picioarele mele.
La aceste ultime email-uri zilnice vreau sa ma refer acum. De ce? Pentru ca anul acesta a inceput cu un record de frustare din partea “submisilor”. De aceea si pentru ca sper ca cei care citesc articolul meu sa invete din acest “ASA NU!”.
Mi se pare firesc ca un barbat cu fantasme submise sa imi scrie un email sperand sa primeasca atentia mea. Este placut atunci cand primesc emial-uri de la persoane care imi spun ca imi citesc periodic articolele, ca au avut ceva de invatat sau ca pur si simplu le-am trezit unele fantasme. Imi place sa fiu citita – de aceea am acest blog, nu? Imi place sa fiu apreciata – cui nu i-ar placea. Apreciez si criticile constructive si ideile noi – tind mereu spre evolutie si imi place sa invat/sa aplic lucruri noi.
Ii remarc pe cei care imi scriu email-uri frumoase si in unele cazuri chiar am transformat discutiile virtuale in intalniri reale.
Nu, nu despre acestia vreau sa scriu acum.
Astazi vorbim despre “vulpi”. Acei barbati cu fantezii submise care considera ca din sutele de barbati care imi scriu ei sunt atat de speciali ca ma vor da pe spate texte de genul:
“sunt un vierme la picioarele divinei stapane ezada, kiss” – mda, trecand peste omisiunea majusculelor nu cred ca ma poate impresiona acel “pupic” de la final. Si nici “va sarut fundul” nu este potrivit. Ca sa nu mai vorbesc de “va sarut in cur” – a alta expresie des utilizata :))
“sclavul dumneavostra” – este un titlu pe care il primesc cei care poarta zgarda de la mine – nu sunt placut impresionata cand sunt apelata cu “Stapana” sau cand supusii isi atribuie rolul de proprietate in mod gratuit, auto-denumindu-se “sclavul meu”.
Email-urile in care mi se povestesc cu lux de amanunte fantasmele, dorintele si aspiratiile lui ca si sclav – atata timp cat eu nu am cerut asa ceva sunt total nepotrivite. In primul rand este important ceea ce VREAU eu, ceea ce este dispus sa faca potentialul supus pentru mine. Si a-si pune in practica fantasma de a deveni “tarfa mea andreea” nu este ceva ce face PENTRU MINE. Trebuie sa primeze satisfactia FEMEII, si oferindu-te poti sa speri ca EA iti va indeplini fantasmele. Este vorba de complementaritate. Nu vreau insa ca supusul sa imi insire o lista de fantasme fara ca eu sa ii fi cerut acest lucru. Vreau sa ma impresioneze in primul rand ca si persoana, ca si om, ca si potential supus abia dupa aceea. Nu imi aleg supusii in functie de ceea ce pot sau vor sa faca din punct de vedere BDSM-istic. Ii aleg atunci cand ma simt intr-un fel atrasa de personalitatea lor, de felul in care imi scriu, stiu sa comunice – pe scurt – felul in care stiu sa se vanda.
Si cel mai amuzant este atunci cand raspunsul meu negativ la cererea lui este urmat de email-uri mai mult sau mai putin jignitoare.
“a dvs fosta tarfa … acum demn barbat” – tarfulita inchipuirii lui atat de comoda ca a ignorat cea mai simpla cerere cu putinta – sa trimita o felicitare reala pe adresa data de mine lui. Nu, nu stateam in respectiva felicitare ci vroiam sa verific daca tot acel tam tam de “sunt gata sa va servesc oricand” este rela – un drum pana la posta, 2 lei pe o felicitare, 2 minute cat sa noteze ceva acolo cu manuta lui, plicul, timbru – oricum, se pare ca servirea mea nu era valabila decat in cazul in care el ar fi purtat un sortulet de menajera. Oricum, el este de departe cel mai cuminte dintre cei care urmeaza.
Tot ieri, un tip care spera sa aiba “placerea de a fi sclavul meu” si care isi dorea sa fie “sclavul meu umil” (care mi-a scris un email destul de ok, chiar daca avand ceva greseli gramaticale minore (“trebuii”, “scz” etc) dupa ce a primit mesajul meu de refuz (“Asa cum am scris si pe site, nu sunt interesata sa accept noi sclavi. Sunt multumita cu cei doi pe care ii am in prezent. Doamna Ezada”) imi scrie “ok hai ca esti zero la capitolul comunicare….mai invata sa scrii”. Ma intreb daca avea pararea asta dinainte si mi-a spus-o abia cand a inteles ca nu mai are ce sa piarda sau din frustare mi-a aruncat acel mesaj teribil de amuzant de altfel.
Acum doua zile am fost facuta “sclava” – de parca asta ar fi un injuriu – pentru ca “nu am curajul sa accept un sclav real”, asa cum este el. Este clar, o femeie care alege sa nu il domine pe EL este clar sclava. Daca el considera …
Anul asta nu mi s-a spus dar am primit multe email-uri in care mi se spunea “curva proasta”, “parasuta”, “curva sifilitica” etc . De ce? Ati ghicit! Nu ii vroiam ca si sclavi.
“prietena mea oricum are picioare mai frumoase decat ale tale, cu pedichiura facuta mereu” – excelent, ma bucur sa aud ac ai picioarele pe care vrei sa le adori acasa dar nu inteleg de ce ai mai fost atat de insistent cand imi spuneai ca vrei sa ma cunosti?
Ar mai fi si multe altele – si femeile dominante care imi citesc blog-ul cu siguranta stiu despre ce vorbesc – se intampla tuturor.
Pe scurt, frustarile ii transforma pe barbatii astia in specimene demne de dispret. Eu el multumesc pentru raspunsurile lor – nu fac decat sa imi confirme alegerea perfecta atunci cand i-am refuzat. Si daca uneori am fost in dubiu (“poate merita totusi o sansa”) ei mi-au sfaramat orice indoiala. Nu inteleg de ce unii submisi iau refuzul atat de personal. Daca am spus “NU” inseamna ca el nu imi este potrivit mie, in acel moment, nu inseamna ca ii dispretuiesc sau ca nu pot fi sclavii ideali ai altei Doamne.
Si totusi ei aleg sa fie vulpi care nu ajung la ciorchinele Ezadei.
27 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Buna dimineata, Doamna Ezada!
Aveti dreptate, sincer sa fiu, cred ca am fost si eu in aceasi situatie, dar sper sa ma fi vindecat.
Poate eram tanar si prost, frustrat, suparat…pe mine mai mult, cred.
Problema mea era ca intalneam des aceste refuzuri si uneri motivele primite formau conflicte in capul meu de sclav patetic si neintelegator.
Azi, vreo domina imi spunea ca-s prea tanar, maine…o alta stapana, spunea ca prefera unul mai tanar. Si astfel, in loc sa fiu intelegator si sa stiu ca si de cealalta parte a discutiei, este tot o fiinta umana cu dorinte, fantezii, dar si cu, cel mai important, standarde….eu deveneam nervos si suparat.
Trebuie sa adaug, ca nu am ajuns in stadiul in care sa jignesc pe cineva si sa trimit acele mesaje de genul pe care le-ati primit dumneavoastra.
Asta este, poate se vor maturiza si ei…sau macar vor intelege sa nu supere, jigneasca, calce pe bataturi.
Dar aveti mare, mare dreptate…ciudata specia asta…Masculina:)
Saru’ mainile DOAMNA EZADA …,daca am gresit cu ceva imi cer mii de scuze ,intentia mea nu a fost sa deranjez ,din contra…cat despre cine citeste acest comement am puterea sa recunosc eu sunt tarfa proasta cu felicitarea virtuala si cu cei 2 lei…..o zi placuta
De ce incep a’si inşirui fantasmele, cu toate ca nu le cerem acest lucru? Parerea mea e ca acei sclavi vad in noi doar un mod prin care fanteziile LOR ar deveni realitate, si nicidecum nu le trece prin minte sa se daruiasca “Divinitatii Voastre”.
De ce jignesc cand primesc un raspuns negativ? Poate in mintea lor eram deja topite dupa acel e’mail.
Contesa.
Imi place titlul acestui post. In mod normal stiu ca vulpea poftea la struguri. Dar iata ca si vulpile poftesc la un strugure. Tare bun trebuie sa fie, de poftesc toate la acelasi 🙂
Lasand gluma la o parte, va felicit pentru post si pentru spontaneitatea Dvs. Chiar era necesar 😉
Doaaamneeee, vino Doaaamneeee… sa vezi ce’aaa mai ramasss din …oameniiiiii ! Amin !
Felicitari pentru atitudine. Altii mi-au raspuns cu alte email-uri suparatoare.
Probabil fiecare are motivele lui cand alege sa scrie un astfel de email sau sms. Important este ca eu ma simt impacata cu mine stiind ca fiecare raspuns negativ a fost cat de poate de politicos. Nu obisnuiesc sa jignesc gratuit. Mi se pare normal sa fiu selectiva fara a fi nevoie sa dau explicatii. In acelasi timp aleg sa raspund cu respect, asa cum ma astept sa mi se raspunda si mie.
Multumesc.
Treceti printr-un moment delicat (sau cel putin ii dati prea multa atentie) dar presupun ca nu este primul de acest gen. Mult succes in continuare si multa sanatate va urez!
“a fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti.au fost chemati toti barbatii la o adunare si li s-a spus : fiii mei,v-am dat doua capuri dar numai unul il pot dota cu creier.veti trece cite unul pe la Mine si veti spune ce ati ales.”
dupa cum se vede si azi,95% au ales capul de jos.
Pe mine m-a amuzat acest articol.Nu-mi pot imagina cum as reactiona in locul dumneavoastra dar totusi cred ca mi-ar placea sa citesc mailurile pe care le primiti intr-o zi mai ales ca de obicei eu primesc doar reclame.Am zambit cand am citit si asta mi se intampla destul de rar.Daca-mi permiteti sa fiu un picut rautacios pot sa spun ca ma bucur ca dupa multe articole de pe acest site in care am tot inghitit in sec a venit si acesta care mi-a descretit putin fruntea:)
Nu pun la suflet rautatile de acest gen. Mai mult sunt dejamagita cand persoane de incredere, la care tin, ajung sa ma dezamageasca intr-un fel sau altul.
:)) Simpatic.
Ma scuzati ca va deranjez dar va cer scuze cred ca si eu sunt printre cei care v-au suparat . Cu supunere “presh”
La un moment dat si tu m-ai cam suparat dar mi-a trecut vazand ca persisti in bun simt.
La cati au aparut si au scris, ba chiar si-au cerut si scuze…ma intreb, cumva am vreo tangenta ? I hope not.
Tu te-ai revansat asa cum a trebuit si nu m-ai jignit niciodata cu adevarat. M-a deranjat la un moment dat doar lipsa ta de seriozitate pe care insa ai remediat-o ulterior.
Buna Stapana Ezada,
salutare tuturor,
Am stat ca deobicei sa imi imaginez ceea ce ati mai scris, si observ cum va exprimati nemultumirile fata de persoanele care va contacteaza…..din ce imi dau eu seama, fiecare are parerea si dreptatea lui, majoritatea isi imagineaza sau incearca sa isi ia rolul in serios mult inaintea cazului implinit si atunci iese prost rau (foarte rar ok, un fel de loto}… este o problema daca va mai mira vulpile care se joaca cu corpul lor si va violeaza e-mailul cu mesaje scrise in erectie. :))
Va Pup
Problema multora e ca scriu mail-uri d-astea “in erectie”. Pentru ei e doar o chestie legata de masturbare. Trist, dar si amuzant pana la un punct, sa vezi ce-i poate mintea unuia din astia. Si mai amuzanta mi se pare situatia in care, excitat fiind scrie un mail, isi da drumul intre timp..primeste raspuns negativ, injura si face ca toti dracii iar apoi..la ceva timp, se excita iar si isi cere nenumarate scuze, pana la a doua ejaculare, evident.
Mi se pare incitant ca un barbat sa aiba erectie atunci cand imi scrie un email. Imi place sa provoc fantasme, dorinte – asta nu ma obliga insa sa le si satisfac poftele. De altfel am spus in nenumarate randuri ca nu sunt interesata sa cunosc noi supusi, nu imi place sa fiu agatata, nu sunt pro-Domina – atunci de ce atat de multe sperante?
psihologia masculina at it’s worst 🙂
admir foarte mult inteligenta si spiritul dvs , felicitari pentru asta , rar mi/a fost dat sa vad o minte asa agera , sincer!
Ma simt magulita, evident, chiar daca probabil exagerezi putin 🙂 Doar putin 😛
“nu imi place sa fiu agatata, nu sunt pro-Domina – atunci de ce atat de multe sperante?” daca imi permiteti o analogie drept raspuns ; diamantul este rar si pretios de aceea multi doar viseaza la genul acesta de piatra pretioasa.
Magulitor ceea ce ai scris insa nu sunt chiar atat de inaccesibila. Nu sunt pro-Domina pentru ca nu mi se potriveste, nu pentru ca ma simt mai presus de asta. Pentru a gasi satisfactie atunci cand domin un barbat am nevoie de oarecare implicare emotionala, lucru imposibil de atins in cazul meu, in cazul scenelor de dominare intamplatoare, singulare sau sporadice.
Am constientizat aspectul implicarii emotionale din prima zi cand am “rasfoit” blogul dumnevoastra, insa ma indoiesc ca si care cei care v-au trimis e-mail-uri jignitoare au inteles. Zi de zi intalnesc oameni … hapsani, dar ma ajuta urmatorul gand (sa imi pastrez calmul): “nu poate mai mult, acesta e nivelul de gandire” .
Off-topic: doresc sa contribui la noul proiect dar nu vad cum pot ajuta (sarcini mai precise)
Imi place foarte mult acest blog.Desi nu am maI scris de mult aici , cred ca de la fantezie la realitate e un pas foarte mare.