Nu prea aveam chef sa scriu un articol azi. O mica lehamite legata de experiente nu tocmai satisfacatoare cand vine vorba de un raport Stapana-sclav.
Nu dau vina pe sclavii pe care i-am cunoscut pana acum si in mare parte nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele. Nu este nici vina mea (decat poate in rare cazuri). Problema este dificultatea de a gasi o persoana potrivita, care sa iti impartaseasca viziunile legate de o astfel de relatie, de altfel mult mai fragila si mai greu de infaptuit decat o relatie vanilla.
Tocmai de aceea m-am gandit ca ar fi bine sa detaliez modul in care vad eu un raport D/s. Poate, in felul acesta voi putea gasi persoane potrivite mie si asteptarilor mele.
Din punctul meu de vedere sclavul ideal nu este o persoana lipsita de personalitate, fada, gata sa se arunce la picioarele oricarei femei cat de cat autoritare. Sclavul ideal trebuie sa aiba o personalitate puternica, sa ma incite mereu, sa imi demonstreze ca mi se supune MIE si nu oricarei alte femei. Cred in supunerea neconditionata doar cand este raportata la sentimente puternice intre cei doi. Vad dragostea (nu cea romantica, alta, mult mai profunda din punctul meu de vedere) ca liant al unui astfeld e raport. Vreau sa imi vad sclavul suferind cele mai teribile torturi si cele mai umilitoare experiente pentru a-mi demonstra mie ca ma iubeste intr-atat incat isi lasa corpul fizic si stima de sine si mi se abandoneaza total. Placerea lui sa vina din a oferi placere si a se oferi pe sine.
Urasc cand primesc email-uri in care potentialul sclav se autodefineste ca fiind “vierme infect”, “pres de sters picioarele” etc. Exprimarile de genul acesta le gasesc ori patetice (in cazul in care sunt scrise din inima) ori fanfaronade ieftine care nu ma impresioneaza deloc. Cum as putea sa domin un barbat pe care nu il respect? Si mai mult, cum as putea sa respect pe cineva care nu se respecta pe el insusi deloc? Apoi daca el isi spune singur aceste invective, cand eu vreau sa il umilesc in timpul sedintei folosind poate expresii asemanatoare ce impact mai pot avea ele cand deja el se identifica de buna voie cu ele?
Ca sa ma fac mai bine inteleasa voi face o paralela intre relatiile D/s si relatia Stapana-catel de companie.
Sa spunem ca adopti un catel. La inceput e poate temator si zvapaiat. Incepi sa il dresezi folosind sistemul de recompensa si pedeapsa. In timp catelul intelege ca ii va fi bine doar daca iti va face pe plac. Poate va mai avea mici momente de zvapaiala dar nu va uita nici o clipa cine este Stapana lui si in mainile cui sta bunastarea si fericirea lui. Tocmai de aceea, chiar daca ii place sa se joace uneori si cu alti oameni sau catei (atucni cand il lasa Stapana), in general prefera prezenta Stapanei si nu ar parasi-o orice s-ar intampla. Stapana isi iubeste mult catelul si face multe sacrificii de orice natura pentru a-l dresa cat mai bine, stiind ca este o investitie pe termen lung. Un catel bine dresat si ascultator iti va fi prieten pe viata. Cu toate ca isi iubeste mult catelul uneori il pedepseste dur si daca abaterile sunt grave, il ofera spre adoptie altcuiva – asta in cazul in care nu il abandoneaza pe strada.
Sper ca am fost suficient de clara in ceea ce am scris mai sus.
Si sa nu imi spuneti ca mie imi trebuie un catel, si nu un sclav. Zoofilia nu este in nici un caz pe lista mea de preferinte.
Imagine preluata de pe site-ul www.Sardax.com
February 14th, 2009
Categories: despre EZADA . Author: * EZADA * . Comments: 6 Comments
