Confortul trupesc si anemia spirituala in crestinism
Secolul al XIV-lea. Heinrich Seuse, mistic religios german a intrat in ordinul dominicanilor din Konstantz la varsta de 13 ani. La varsta de 18 ani traieste o brusca iluminare si asa cum este descris in cartea scrisa de el (probabil bazata pe insemnarile ficei lui spirituale, Elsbeth Stagel) “Viata unui slujbas”. Cartea lui este considerata a fi pirma autobiografie scrisa vreodata. Dar nu despre asta vroiam sa scriu aici ci despre masochismul extrem pe care il avea Seuse in numele credintei.
Considerand ca placerile trupesti duc la atrofierea spiritului Seuse nu a intrat intr-o camera incalzita timp de douazeci si cinci de ani. Nu a baut apa pana cand limba i-a crapat de sete, fiindu-i necesar un an intreg pentru a se intrema dupa aceea. Restrictia de hrana l-a dus pana acolo incat avea viziuni in care pofta de a manca un mar era mai puternica decat dorinta de iluminare – Seuse manca o singura data pe zi, niciodata carne, lapte sau oua.
Si toate aceste abtineri erau “condimentate” cu articole de lenjerie menite sa provoace durere fizica. Pe portiunea inferioara a trupului Seuse purta un fel de chilot care continea 100 de cuie din alama ascutite si indreptate spre interior. Pe tors purta un corset abraziv de care avea atasat o centura de castitate cu un lant de fier de care atarna o cruce de lemn de marimea unei palme, ghintuita si aceasta cu 30 de cuie din alama. La fiecare miscare – mai ales cand ingenunchia pentru rugaciuni, cuiele ii intrau in piele lasandu-i rani sangerande pe care Seuse le “trata” dupa aceea cu otet – pentru a simti si mai multa durere. Seuse a purtat crucea cu tepi timp de opt ani de zile pana cand a avut o viziune in care Dumnezeu ii cerea sa renunte la acest obicei.
Timp de 17 ani Seuse a gasit alte modalitati de a renunta la confortul trupesc: dormea pe o usa veche, intr-o camera neincalzita si pentru ca avand mainile libere alunga sobolanii care muscau din el, a hotarat sa isi incatuseze mainile si sa poarte manusi cu cuie pentru ca atunci cand ar fi vrut sa goneasca sobolanii sa se raneasca el insusi.
La un moment dat Seuse si-a crestat adanc pe piept literele “IHS” (abrevierea lui Isus in limba greaca). El spune ca extrazul a fost atat de mare incat nu a simtit nici o durere ci doar ca numele lui Hristos insusi se misca in ritmul inimii lui. Cicatricea s-a pastrat pana la finalul vietii lui.
Intr-un final, Seuse a primit cu tristete un mesaj de la Dumnezeu prin care i se cerea sa renunte la aceste obiceiuri. Cand calugaritele il intrebau cum se simte el raspundea ca se simte rau ca de peste o luna nu a mai simtit suferinta fizica.
Seuse a trait 71 de ani – o viata lunga dar probabil nu atat de fericita.
Am scris despre viata lui Seuse pentru ca vizitand diverse muzee in care erau prezentate metodele de tortura medievala, mi-am dat seama de sadismul celor care alegeau metodele de executie si bineinteles, placerea de a privi executia. Practic executiile in public erau o forma de divertisment pentru populatie. Incepand cu perioada antica pana in prezent, oamenii au fost atrasi de durere si umilire. Fie ca este vorba de spectacolele gladiatoritor (si nu numai) din Roma antica, fie ca este vorba de torturile extrem de inventive din perioada medievala, oamenii s-au aratat cruzi si sadici.Ma intrebam insa daca masochismul putea fi prezent tind cont ca torturile nu erau tocmai “safe, sane si consensual” si de cele mai mutle ori se sfarseau cu moartea subiectului.
Citind despre viata lui Seuse am inteles ca masochismul putea fi inchinat spiritualitatii, apropierii de Dumnezeu. Motivul pentru care un masochist isi doreste sa simta durere nu conteaza atat de mult. Conteaza “setea” de durere. Indiferent daca senzatiile sunt inchinate purificarii sufletesti sau erotismului BDSM-istic, masochismul a existat si exista in continuare.
Post Scriptum: pentru ca o perioada am fost plecata, am ramas cu o restanta de peste o suta de email-uri – va dura probabil ceva mai mult pana voi ajunge la zi cu ele.
