Despre vulpi si strugure
Este destul de evident ca primesc multe email-uri. Este normal sa fie asa – am un blog citit, un forum de administrat, un site personal si mai ales ma declar FEMEIE DOMINANTA. De aceea eu primesc zilnic zeci de email-uri. Unele sunt de la putinii mei sclavi (cei care au aratat ca merita nu numai atentia mea dar si zgarda reala sau virtuala pe care le-am pus-o in jurul gatului), altele sunt de la diverse persoane cu care imi place sa comunic (parteneri de comunitate, supusi simpatici, Masteri cu care imi place sa discut etc) dar sunt si acele cateva email-uri zilnice de la persoane total necunoscute care imi spun ca vor sa ajunga intr-un fel sau altul la picioarele mele.
La aceste ultime email-uri zilnice vreau sa ma refer acum. De ce? Pentru ca anul acesta a inceput cu un record de frustare din partea “submisilor”. De aceea si pentru ca sper ca cei care citesc articolul meu sa invete din acest “ASA NU!”.
Mi se pare firesc ca un barbat cu fantasme submise sa imi scrie un email sperand sa primeasca atentia mea. Este placut atunci cand primesc emial-uri de la persoane care imi spun ca imi citesc periodic articolele, ca au avut ceva de invatat sau ca pur si simplu le-am trezit unele fantasme. Imi place sa fiu citita – de aceea am acest blog, nu? Imi place sa fiu apreciata – cui nu i-ar placea. Apreciez si criticile constructive si ideile noi – tind mereu spre evolutie si imi place sa invat/sa aplic lucruri noi.
Ii remarc pe cei care imi scriu email-uri frumoase si in unele cazuri chiar am transformat discutiile virtuale in intalniri reale.
Nu, nu despre acestia vreau sa scriu acum.
Astazi vorbim despre “vulpi”. Acei barbati cu fantezii submise care considera ca din sutele de barbati care imi scriu ei sunt atat de speciali ca ma vor da pe spate texte de genul:
“sunt un vierme la picioarele divinei stapane ezada, kiss” – mda, trecand peste omisiunea majusculelor nu cred ca ma poate impresiona acel “pupic” de la final. Si nici “va sarut fundul” nu este potrivit. Ca sa nu mai vorbesc de “va sarut in cur” – a alta expresie des utilizata :))
“sclavul dumneavostra” – este un titlu pe care il primesc cei care poarta zgarda de la mine – nu sunt placut impresionata cand sunt apelata cu “Stapana” sau cand supusii isi atribuie rolul de proprietate in mod gratuit, auto-denumindu-se “sclavul meu”.
Email-urile in care mi se povestesc cu lux de amanunte fantasmele, dorintele si aspiratiile lui ca si sclav – atata timp cat eu nu am cerut asa ceva sunt total nepotrivite. In primul rand este important ceea ce VREAU eu, ceea ce este dispus sa faca potentialul supus pentru mine. Si a-si pune in practica fantasma de a deveni “tarfa mea andreea” nu este ceva ce face PENTRU MINE. Trebuie sa primeze satisfactia FEMEII, si oferindu-te poti sa speri ca EA iti va indeplini fantasmele. Este vorba de complementaritate. Nu vreau insa ca supusul sa imi insire o lista de fantasme fara ca eu sa ii fi cerut acest lucru. Vreau sa ma impresioneze in primul rand ca si persoana, ca si om, ca si potential supus abia dupa aceea. Nu imi aleg supusii in functie de ceea ce pot sau vor sa faca din punct de vedere BDSM-istic. Ii aleg atunci cand ma simt intr-un fel atrasa de personalitatea lor, de felul in care imi scriu, stiu sa comunice – pe scurt – felul in care stiu sa se vanda.
Si cel mai amuzant este atunci cand raspunsul meu negativ la cererea lui este urmat de email-uri mai mult sau mai putin jignitoare.
“a dvs fosta tarfa … acum demn barbat” – tarfulita inchipuirii lui atat de comoda ca a ignorat cea mai simpla cerere cu putinta – sa trimita o felicitare reala pe adresa data de mine lui. Nu, nu stateam in respectiva felicitare ci vroiam sa verific daca tot acel tam tam de “sunt gata sa va servesc oricand” este rela – un drum pana la posta, 2 lei pe o felicitare, 2 minute cat sa noteze ceva acolo cu manuta lui, plicul, timbru – oricum, se pare ca servirea mea nu era valabila decat in cazul in care el ar fi purtat un sortulet de menajera. Oricum, el este de departe cel mai cuminte dintre cei care urmeaza.
Tot ieri, un tip care spera sa aiba “placerea de a fi sclavul meu” si care isi dorea sa fie “sclavul meu umil” (care mi-a scris un email destul de ok, chiar daca avand ceva greseli gramaticale minore (“trebuii”, “scz” etc) dupa ce a primit mesajul meu de refuz (“Asa cum am scris si pe site, nu sunt interesata sa accept noi sclavi. Sunt multumita cu cei doi pe care ii am in prezent. Doamna Ezada”) imi scrie “ok hai ca esti zero la capitolul comunicare….mai invata sa scrii”. Ma intreb daca avea pararea asta dinainte si mi-a spus-o abia cand a inteles ca nu mai are ce sa piarda sau din frustare mi-a aruncat acel mesaj teribil de amuzant de altfel.
Acum doua zile am fost facuta “sclava” – de parca asta ar fi un injuriu – pentru ca “nu am curajul sa accept un sclav real”, asa cum este el. Este clar, o femeie care alege sa nu il domine pe EL este clar sclava. Daca el considera …
Anul asta nu mi s-a spus dar am primit multe email-uri in care mi se spunea “curva proasta”, “parasuta”, “curva sifilitica” etc . De ce? Ati ghicit! Nu ii vroiam ca si sclavi.
“prietena mea oricum are picioare mai frumoase decat ale tale, cu pedichiura facuta mereu” – excelent, ma bucur sa aud ac ai picioarele pe care vrei sa le adori acasa dar nu inteleg de ce ai mai fost atat de insistent cand imi spuneai ca vrei sa ma cunosti?
Ar mai fi si multe altele – si femeile dominante care imi citesc blog-ul cu siguranta stiu despre ce vorbesc – se intampla tuturor.
Pe scurt, frustarile ii transforma pe barbatii astia in specimene demne de dispret. Eu el multumesc pentru raspunsurile lor – nu fac decat sa imi confirme alegerea perfecta atunci cand i-am refuzat. Si daca uneori am fost in dubiu (“poate merita totusi o sansa”) ei mi-au sfaramat orice indoiala. Nu inteleg de ce unii submisi iau refuzul atat de personal. Daca am spus “NU” inseamna ca el nu imi este potrivit mie, in acel moment, nu inseamna ca ii dispretuiesc sau ca nu pot fi sclavii ideali ai altei Doamne.
Si totusi ei aleg sa fie vulpi care nu ajung la ciorchinele Ezadei.
