Mi s-a facut dor …
Imi este dor de copilarie, cand nu intelgeam ce este excitatia dar simteam ca “este placut” atunci cand faceam trante cu baieti de varsta mea sau cand ne sugrumam unul pe altul pana aproape de lesin.
Imi este dor de primul sarut primit in timpul unui dans “la sentiment” la o petrecere onomastica. Cred ca atunci am incetat cu adevarat sa nu mai fiu copil si am inceput sa poftesc cu adevarat.
Imi lipsesc “mozoalele” virginitatii, cand baiatul care “imi ceruse prietenia” nu avea voie sa ma atinga mai jos de brau. Si mai ales imi lipsesc orgasmele “inocente” pe care le aveam frecandu-ma imbracata de piciorul lui. Vorbesc de acel “el” care in perioada liceului se schimba de la o spatamana la alta, fiecare fiind pentru cateva zile “ACELA”.
Imi este dor de primul orgasm avut alaturi de un barbat. Il iubeam atat de tare atunci! Am invatat impreuna cum sa ne iubim si ne-a luat luni de zile pana sa simt placere erotica cand il simteam in mine.
Imi e dor de noptile in care ma intalneam cu colegele de facultate pentru a invata si sfarseam discutand pana dimineata intinse pe pat si mangaindu-ne una pe cealalta. Mereu intr-un mod inocent, experimental.
Imi este dor de buzele carnoase ale primei fete care m-a sarutat vreodata.
Imi este dor de fiecare barbat care mi-a oferit vreodata un orgasm. Si asta pentru ca pe multi dintre ei i-am uitat deja.
Imi este dor de cel care mi s-a supus pentru prima data, fara ca macar unul dintre noi sa fi auzit de BDSM. A facut-o din iubire si nu din viciu. De aceea cred ca BDSM inseamna pana la urma IUBIRE.
Imi este dor de unii sclavi care m-au servit poate si doar o data. Regret ca lipsa mea de experienta (de cele mai multe ori) sau nepasarea (rare ori) au facut sa dezamagesc uneori. Cum si eu am fost dezamagita de atatia de care imi este sau nu dor.
Imi este dor de Pisica Noptii, cel care imi umplea sufletul cu metalul lui topit. Inca ma cheama la el dar nu am cum sa ii raspund. Este acelasi barbat dar nu mai poate fi acum Pisica asa ca nu ar avea nici un rost sa ma duc. Nu il mai iubesc. De fapt cred ca imi este dor de senzatiile mele de atunci, de toate acele trairi intense. Din pacate Pisica nu mai exista…

Si poate vreodata o sa mi se faca dor si de acum. Pana atunci traiesc normal.





