Era dominatiei masculine se sfarseste
“Reihan SALAM
Era dominaţiei masculine se sfîrşeşte. Serios
Timp de mai mulţi ani, lumea a fost martoră la un transfer tăcut, dar monumental, de putere, de la bărbaţi la femei. Astăzi, Marea Recesiune a transformat ceea ce era o schimbare evoluţionistă într-una revoluţionară. Consecinţa nu va fi numai o lovitură mortală dată clubului macho numit „capitalism financiar“, care a aruncat lumea în actuala catastrofă economică; va fi o criză colectivă pentru milioane de bărbaţi care muncesc în întreaga lume.
Chinurile morţii machismului sînt uşor de observat, dacă ştii unde să te uiţi. Să ne gîndim, pentru început, la impactul aproape incredibil de disproporţionat pe care actuala criză îl are asupra bărbaţilor – în aşa măsură încît recesiunea este acum cunoscută în cercurile unor economişti şi în cele mai bine informate colţuri ale blogosferei sub numele de „recesiune a machismului“. Peste 80% din pierderile de locuri de muncă din Statele Unite, începînd din noiembrie, i-au afectat pe bărbaţi, potrivit Biroului SUA pentru Statistici ale Forţei de Muncă.
Iar cifrele sînt aproximativ similare în Europa, formînd un surplus total de circa 7 milioane de bărbaţi şomeri, faţă de perioada dinaintea recesiunii, numai în Statele Unite şi în Europa, deoarece sectoarele economice tradiţional dominate de bărbaţi (construcţiile şi mecanica grea) sînt într-un declin continuu şi mai rapid decît cele dominate tradiţional de femei (angajate în sectorul public, în sistemul sanitar şi în cel al educaţiei). Acestea fiind spuse, pînă la finalul lui 2009, este de aşteptat ca recesiunea globală să trimită în şomaj pînă la 28 de milioane de bărbaţi, în întreaga lume.
Lucrurile se vor înrăutăţi pentru bărbaţi pe măsură ce recesiunea se adaugă necazurilor pe care le cauza deja globalizarea. Între 28 şi 42 de milioane de alte joburi riscă să fie pierdute în SUA prin deschiderea unor filiale în străinătate, estimează Alan Blinder, economist la Princeton. Mai rău, bărbaţii rămîn şi mai mult în urmă în ceea ce priveşte dobîndirea certificatelor educaţionale necesare pentru a avea succes în economiile bazate pe cunoştinţe, care vor conduce lumea post-recesiune. În curînd, în SUA vor exista trei femei absolvente de colegiu la fiecare doi bărbaţi, iar o prognoză la fel de inegală există în restul lumii dezvoltate.
Desigur, machismul este o stare de spirit, nu numai o chestiune privind statutul de angajat. Şi, pe măsură ce bărbaţii sînt loviţi mai dur de o recesiune a machismului, ei sînt mai puţin echipaţi pentru a face faţă costurilor psihice profunde şi pe termen lung ale pierderii jobului. Potrivit American Journal of Public Health, „tensiunea financiară a şomajului“ are semnificativ mai multe consecinţe asupra sănătăţii mentale a bărbaţilor decît asupra celei a femeilor. Cu alte cuvinte, să ne pregătim pentru apariţia unei mulţimi de bărbaţi nefericiţi în lume, cu toate consecinţele negative.
Pe măsură ce criza se derulează, ea va avea loc în sfera politicii de forţă. Să analizăm răspunsurile electorale la această catastrofă globală, care încep să se contureze.
Femeile salvatoare
Cînd economia Islandei a făcut implozie, alegătorii ţării au făcut ceea ce nici o ţară nu făcuse înainte: nu numai că au dat afară toată elita masculină a ţării, care a fost la putere în perioada în care s-a închegat criza, dar au numit şi prima lesbiană în funcţia de premier. A fost – spune Halla Tomasdottir – femeia care conduce una dintre puţinele bănci rămase solvabile în Islanda, un răspuns perfect rezonabil la „competiţia penisurilor“ dintre băncile de investiţii dominate de bărbaţi. „Circa 99% din ei au mers la aceeaşi şcoală, conduc aceleaşi maşini, poartă acelaşi fel de costume şi au aceeaşi atitudine. Ei ne-au adus în această situaţie; şi le-a plăcut mult să facă asta“ – s-a plîns Tomasdottir, citată de Der Spiegel. La scurt timp, mica Lituanie, înglobată în datorii, a pornit pe acelaşi drum, alegînd prima sa preşedintă: o economistă experimentată, cu centura neagră la karate, pe nume Dalia Grybauskaite. În ziua în care a cîştigat, cel mai mare ziar din Vilnius titra cu litere de-o şchioapă: „Lituania a decis: ţara va fi salvată de o femeie“.
Deşi nu toate ţările vor reacţiona prin a-i lua de turul pantalonilor pe bărbaţi şi a-i arunca afară din funcţii, reacţia împotriva lor este reală – şi globală. Marele transfer de putere de la bărbaţi către femei va fi probabil accelerat dramatic de criza economică, deoarece din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama că acţiunile agresive, riscante, care i-au ajutat pe bărbaţi să-şi consolideze puterea – cultul macho – s-au dovedit acum destructive şi nefuncţionale pe termen lung, într-o lume globalizată. Într-adevăr, este corect să spunem acum că cea mai durabilă moştenire lăsată de Marea Recesiune nu va fi moartea sistemului Wall Street. Nu va fi moartea finanţelor. Şi nu va fi moartea capitalismului. Aceste idei şi instituţii vor continua să trăiască. Ceea ce nu va supravieţui este bărbatul macho. Iar alegerea pe care trebuie să o facă bărbaţii, dacă să accepte sau să opună rezistenţă acestui nou fapt istoric, va avea efecte seismice pentru întreaga umanitate – femei şi bărbaţi.
Cromozomul Y şi momentul New Deal
De mai mulţi ani s-a stabilit că, aşa cum arată memorabila demonstraţie din 2001 a cuplului Brad Barber şi Terrance Odean, economişti specializaţi în comportament financiar, dintre toţi factorii care s-ar putea corela cu investiţiile hiperîndrăzneţe în pieţele financiare – vîrstă, stare civilă şi aşa mai departe – cel mai evident s-a dovedit a fi posesia unui cromozom Y. Şi acum iese la iveală nu numai că machismul sectorului financiar global, puternic dominat de bărbaţi a creat condiţiile pentru colapsul economic global, dar şi că a fost ajutat de guvernanţii, în majoritate bărbaţi, ale căror politici au acţionat, conştient sau nu, pentru sprijinirea artificială a genului „macho“.
Un astfel de exemplu este balonul imobiliar, care a explodat acum cel mai violent în Occident. Acel balon a reprezentat de fapt o politică economică destinată să mascheze perspectivele în declin ale bărbaţilor din clasa muncitoare. În SUA, sectorul prosper al construcţiilor a oferit joburi relativ bine plătite pentru bărbaţii cu relativ puţină pregătire, care reprezentau pînă la 97,5% din forţa lui de muncă – 814 dolari pe săptămînă, în medie. Prin contrast, joburile deţinute în principal de femei, din sectorul sanitar, aduceau 510 dolari pe săptămînă, iar cele din vînzările cu amănuntul aduceau circa 690 de dolari pe săptămînă. Balonul imobiliar a creat cu aproape trei milioane mai multe joburi în construcţiile rezidenţiale decît ar fi existat în lipsa lui, conform Biroului SUA de Statistică a Muncii. Alte industrii dominate în principal de bărbaţi, precum sectorul imobiliar, producţia de ciment, transporturile grele şi arhitectura au cunoscut influxuri mari de forţă de muncă. Aceste salarii solide din construcţii au permis bărbaţilor să menţină un avantaj economic asupra femeilor. Cînd guvernanţii sînt întrebaţi de ce nu au acţionat pentru a opri umflarea balonului imobiliar, ei amintesc invariabil faptul că sectorul imobiliar atrăgea puternic forţa de muncă. Într-adevăr, subvenţionarea machismului a avut tot felul de beneficii, iar a înţepa balonul imobiliar ar fi fost o sinucidere politică.
Şi totuşi, balonul imobiliar este numai ultimul dintr-un şir lung de eforturi de a sprijini machismul, dintre care cel mai puternic a fost momentul New Deal – după cum a arătat istoricul Gwendolyn Mink. În miezul Marii Depresiuni din 1933, 15 milioane de americani erau şomeri, dintr-o forţă de muncă alcătuită în proporţie de circa 75% din bărbaţi. Acest lucru a subminat modelul de familie în care bărbatul cîştiga pîinea şi a existat o presiune extrem de mare pentru ca el să fie adus înapoi. Politica New Deal chiar asta a făcut, concentrîndu-se pe crearea de joburi pentru bărbaţi. Izolarea femeilor de piaţa muncii prin ţinerea lor acasă a devenit un semn al statutului bărbatului – scop care a fost atins cel mai bine în familia nucleară post-război („Rosie the Riveter“ a fost de scurtă durată). Astfel, potrivit istoricului Stephanie Coontz, Marea Depresiune şi politica New Deal au reinstaurat rolurile tradiţionale ale sexelor: femeilor li se promitea securitate economică prin consolidarea de către stat a puterii economice a bărbatului.
Astăzi, această veche concepţie s-a destrămat şi nici o intervenţie de stat nu o va restaura. Într-adevăr, pachetul SUA de stimulare a economiei nu mai seamănă prea mult cu programul de lucrări publice în stilul New Deal. În ciuda celor afirmate anterior, că stimulentele vor pune accent pe proiectele de infrastructură aflate în stadiul de demarare a lucrărilor, pe căile ferate de mare viteză şi pe alte eforturi care ar sprijini sectoare dominant masculine ale economiei, mult mai mulţi bani merg – direct sau indirect – către educaţie, sănătate şi alte servicii sociale.
Reihan Salam este membru al New America Foundation.
(versiunea integrală a acestui articol poate fi citită în Foreign Policy România, nr. 11, care va apărea pe 13 iulie”
Articol preluat din Dilema Veche Anul VI, nr.281 – 05 iulie 2009
11 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Orice stapana ma poate transforma in toaleta ei, caci imi place sa fiu umilit: scat, spit, all
http://sclavpentrufemei.blogspot.com/
Hmm, viitorul suna sumbru pentru barbati:), conform acestui articol, bineinteles.Cred totusi ca adevarul e undeva la mijloc.Care mijloc?Nu pot sa-l definesc, dar il simt.
oare barbatii s-ar putea transforma in femei doar pentru a recupera 😛
Este o intrebare sau o afirmatie?:)Daca este o intrebare, raspunsul meu este “nu”, nu se pot transforma in femei nici la propriu si nici macar la figurat, bineinteles cu mici exceptii.De ce nu se pot transforma in femei la propriu( cu mici exceptii), este evident, de ce nu se pot transforma nici la figurat( tot cu mici exceptii), pentru ca-i caracterizeaza pe majoritatea badarania, o masculinitate puerila, un fel de virus, de care nu prea scapa niciunul.Cu toate ca virusul badaraniei le caracterizeaza si pe unele femei, totusi ele au (majoritatea, nu toate), acea feminitate, pe care un barbat reuseste sa o obtina numai daca o simte in el sau isi doreste cu adevarat asta.Am teoretizat cam mult si nu sustin ca tot ceea ce am scris aici reprezinta exact realitatea, insa nu-s nici departe de ea.
Era o glumita la adresa preferintelor tale 😉 Serios vorbind eu cred ca atat barbatii cat si femeile au calitati si defecte si este imposibil sa spui care sex este “superior” celuilalt. Eu cred in complementaritate si in perfectiunea “organismului” care ia nastere in cadrul unei relatii potrivite dintre un barbat si o femeie. Prin “organism” nu inteleg urmasii cuplului respectiv ci fiinta unica pe care o formeaza cei doi.
Eu cred in ce am scris, dar sunt de acord si cu ce scrieti dumneavoastra aici.Asta e cazul ideal, insa!Este frumos sa se ajunga la asa ceva, la acea “fiinta unica”, insa lumea parca a innebunit si nu mai are rabdare!Si totusi trebuie rabdare, pentru a cladi, pentru a atinge un nivel superior…
Asa este, eu vorbesc de ceva ce se apropie de ideal dar cred ca e de datoria noastra sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de ceea ce (credem) ca ne face fericiti. Si pentru o relatie reusita e nevoie pe langa rabdare, mai ales de incredere, respect, reciprocitate, intelegere, atractie, potrivire. Si cred ca aceasta reteta se poate aplica atat in relatiile D/s cat si in cele vanilla.
cind o sa intelegeti ca americanii sint idioti in proportie de 98% si doar prin noroc si furt de creiere stau pe pozitia care sint.”cine are ochi sa vada,cine are urechi sa auda”scrie in biblie si o zice traditia stramoseasca.deschideti-va ochii si urechile!nimic din ceea ce vine de la americani nu este bun.
Departe de a fi americanofila (din contra) cred ca ei au avut “inspiratia” sa incurajeze elitele. Toti cei care au emigrat in USA datorita realizarilor lor exceptionale au devenit la randul lor americani asa ca acel “98%” mi se pare complet exagerat. In plus sunt sigura ca toti folosim zilnic zeci de produse si idei importate din USA – de la alimente pana la software, filme sau obiceiuri. Si nu totul este atat de ingrozitor, nu crezi? Ideea este ca trebuie sa ne ferim de generalizari. Iar tu generalizezi mai sus.
in sfirsit cadem de acord cu ceva.toti cei care au emigrat in u.s.a.(furt de creiere)datorita realizarilor lor au devenit americani(pentru ca in caz contrar nu aveau nici o sansa).sa aruncam o privire la ce importam de la ei:soft,spui?te referi la produse Microsoft unde 50% sint Romani,45%altii si 1% bastinasi?autoturime?40%din fimele americane sint cumparate de mercedes,opel,bmw,volkswagen,etc. si sint singurele care au calitate,pentru ca cele indigene(jeep,de exemplu)sint in top 10 autoturisme care au nevoie de multe reparatii in primii 5 ani de functionare(clasament produs de italieni)iar in Olanda despre ford se spune:Fix Or Repair Daily.avioane?boeing e nr 1 in topul avioanelor cu cele mai multe avarii si prabusiri.NASA?deja cel mai celebru furt din secolul trecut.au furat de la Peeneemunde intrega baza germana de productie si lansare a rachetelor(utilaje,muncitori,ingineri,alte dotari),iar director a fost pina in 1970 aceiasi persoana care pina in 1945 a fost general ss si seful bazei amintite.tot ce produc americanii de calitate,si o vedem zilnic,sint doar 2 lucruri:armament si razboi.
si era sa uit.ce mai importam din u.s.a.?electronice:40% din firme sub patronaj philips,sony sau panasonic.tigari?care au o mica doza de cocaina ca sa nu gresim si sa schimbam marca(caz celebru marlboro).si as putea continua sa dau exemple,cel putin alte 3 ore de tastat.dar “avantajele”democratiei amaricane le putem vedea concret,cu ochii nostri,pe viu in tara noastra.